CREATII , STUDII , DOCUMENTE , CERCETARI

• Alexandru Nemoianu : O prezenta eleganta, discreta si fara egal in Lumea Noua : ” Vatra Romaneasca”
• ROMANI-AMERICANI – George Pomutz : O legendă vie
• Alexandru Nemoianu: „Aurel Sergiu Marinescu şi obligaţia de a scrie“
• DOCUMENTE DIN ALTE VREMURI : Societatea „Avram Iancu“
• PASI IN MEMORIE – Obiceiuri la Sărbătorile Paştilor
• DOCUMENTE DIN ALTE VREMURI : “Să învăţăm englezeşte”
• Bilant si proiecte noi la ” Romanian-American Heritage Center “
• SCRISORI CATRE REDACTIE
• Arhiepiscopul Valerian D. Trifa cenzurat în România “post-revoluţionară”!-un articol de Aurel Sasu
• Traian Lascu: „Arhiepiscopul Valerian D. Trifa“
• ”Solia” – un exemplu de continuitate culturala
• Liliana Pop: „O Antologie a Inimii“
• ESEU – Aurel Sasu: „Regele Iubirii“
• PUNTI PESTE DEPARTARI – Ştefan Augustin Doinaş: „Cvinta“
• Societatea “Bănăţeană” la centenar
• Mihaela Malea Stroe: „Meşterul Manole – Ipostază Christică, în Drama Lui L. Blaga“
• ARHIVA DE FAPTE MARI – FONDATORUL : Arhiepiscopul VALERIAN TRIFA – o evocare de Alexandru Nemoianu
• ~ROMÂNII DE PE CONTINENTUL NORD-AMERICAN
• ~ARHIVA DE FAPTE MARI
• ~PUNTI PESTE DEPARTARI
• ~ISTORIA ROMÂNILOR DIN LENNARD
• ~OAMENI CARE AU FOST
• ~Caracteristicile istoriei romanilor-americani
• ~PUNTI PESTE DEPARTARI
• ATITUDINI SI OPTIUNI
• Artur Silvestri : ” Zile si nopti din viata unui Blajin ”(din vol. ” Memoria ca un concert baroc “)
• Revista ” Cuvantul Romanesc ” nu mai apare !
• STUDII SI CERCETARI – Caracteristicile presei romanilor-americani
• Apariţie Publicistică Excepţională

ROMANI-AMERICANI – George Pomutz : O legendă vie

Între multele nume întâlnite în bogatele izvoare bibliografice (publicaţii, cărţi, documente şi arhive) cel care mi-a atras mai întâi luarea aminte, prin recurenţă şi senzaţionalul biografic, a fost, se înţelege, George Pomutz. Un personaj cu adevărat extraordinar şi, cu siguranţă, cea mai mare personalitate a exilului politic românesc al secolului XIX. Aureolat de memorabile fapte militare, admirat pentru excepţionalele sale performanţe de curaj şi inteligenţă, venerat cu mândrie de urmaşi, învăluit în mitologia sfârşitului de veac revoluţionar, numele s-a impus, aşadar, singur atenţiei mele pentru o posibilă reconsiderare şi un argument în plus al diversităţii de valori pe care diaspora le-a oferit cu generozitate istoriei şi culturii româneşti. Fiindcă George Pomutz nu era în America un simplu exilat politic. El continua, peste Ocean, exilul părinţilor săi din Ungaria, sfârşind apoi într-un alt exil, rusesc, după încheierea misiunii consulare de la St. Petersburg. Repetă, altfel spus, în nestatornicia vremurilor, criza de identitate pe care au traversat-o toate marile conştiinţe ale diasporei române. Din povestea mereu repetată a vieţii sale, creştea imaginea unui om pe care nu l-au ocolit nici gloria, nici superlativ preţuire, nici succesul, dar nici anonimatul, suferinţa şi zădărnicia. >>>>

Alexandru Nemoianu: „Aurel Sergiu Marinescu şi obligaţia de a scrie“

Cred că oricine va parcurge scrierile lui Aurel Sergiu Marinescu va înţelege un lucru esenţial; că el nu scrie “de dragul de a scrie,” ci pentruca scrierea lui este necesară. Pană la un punct lui dar, fără îndoială, mai ales celor din jur şi încă mai vârtos celor care iubesc adevărul. Existenţa lui Aurel Sergiu Marinescu, în sine, este o istorie fascinantă, tulburătoare şi exemplară. Cred că multă vreme el însuşi a avut îndoieli că va avea prilej de a scrie (şi mă gândesc la deceniile pe care le-a trecut în temniţele bolşevice). Deaceea, atunci când a avut condiţie să scrie, a făcut-o cu patimă, fără răgaz, într-un ritm care, pentru oricare altul, ar fi fost sufocant. Cred că Aurel Sergiu Marinescu nu simţea nevoia de a scrie, ci simţea obligaţia de a scrie. Rezultatul, azi, în Ianuarie, 2008, este impresionant. >>>>

DOCUMENTE DIN ALTE VREMURI : Societatea „Avram Iancu“

La începutul secolului al 20-lea coloniile româneşti au început a se grupa, formând societăţi legalizate de Guvernul Statelor Unite ale Americii de Nord şi Canada. Scopul acestor organizaţiuni a fost ajutorul mutual între membri în cazuri de accidente şi decese, precum şi păstrarea scumpei noastre limbi româneşti şi răspândirea liberaturii noastre. La New York, un grup de Români inimoşi au pus bazele Soc. “Avram Iancu.” După datele din Procesul Verbal, în şedinţa din 21 Februarie, 1909, s’a ales provizoriu D-l Alexandru Băcilă, Preşedinte; George Zamfir, Secretar Corespondent şi s’au înscris 15 membri. In şedinţa din 28 Februarie, 1909, s’au înscris încă 3 membri noi, numărul membrilor devenind 18, s’a procedat la alegerea Comitetului pe timp de 6 luni, cu: Alexandru Băcilă, Preşedinte; R. Georgevici, Vice-Preşedinte; George Zamfir, Secretar Scripturistic; loan Colar, Secretar Financiar; Vechente Bugariu, Cassier; M. Popovici, Ştefan Borlea, A. Fluşiu, Controlori; N. Priciu, L. Vochiţa, membri supleanţi; Nick Radovanu, Bibliotecar. >>>>

PASI IN MEMORIE – Obiceiuri la Sărbătorile Paştilor

PASCA : In toate satele româneşti se face de Paşti pâine de grâu pentru împărţit şi dus la biserică. Ea nu lipseşte din nicio casă, fie cât de săracă. Şi se face de obiceiu numai din grâu, fiindcă el este cinstea mesei. Prin Moldova şi Bucovina, pâinea aceasta poartă numele de pască. Pentru biserică se face una mai mare, de formă rotundă sau în patru colţuri, împodobită ca fel de fel de împletituri şi steluţe. La mijloc se face tot din cocă o cruce, închipuind crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul. Iată o legendă din Bucovina despre obiceiul cu pasca: Cică umblând odată Domnul nostru Iisus Christos cu apostolii săi prin mai multe oraşe spre a face oamenilor bine, şi ajungând într-un sat, se abătură la un gospodar ca să poposească puţin şi apoi să plece mai departe. Gospodarul, un om de omenie şi foarte prevenitor, i-a primit şi 1-a ospătat cu ce a avut şi cum a putut mai bine; iară la pornire le-a mai pus merinde şi prin desagi. >>>>

DOCUMENTE DIN ALTE VREMURI : “Să învăţăm englezeşte”

Petrecând românul ani de arândul în America, dă de o piedecă mare, pe carea numai cu greu o poate delătura. Nu ştie vorbi cu oamenii de afaceri de pe aici. In America atât limba oficioasă, cât şi limba populară în toate întreprinderile, e limba engleză. E de lipsă deci ca barem întru câtva să cunoaştem aceasta limbă, ca cu atât mai uşor să putem răzbate.

SCRISORI CATRE REDACTIE

@ Ciprian Onofreiciuc
http://www.ciprian.onofreiciuc.ro | ciprian.onofreiciuc@gmail.com

Emotionanta poveste. Strabunicul meu a fost emigrant in Statele Unite la inceputul secolului 20. Se numea Nicolai Onofreiciuc si era fiul lui Mitrea (Dumitru). El s-a intors dupa 1920 in sat sa isi ia si sotia si copiii, dar cum aceasta nu a vrut sa plece, a ramas in Voloca. Monografia satului Voloca, scrisa de Toader Ionica si aparuta sub ingrijirea lui Radu Onofreiciuc http://voloca.blogspot.com

@ Magdalina Nistor
http://informatii | macdalina.zarand@personal.ro

Stimati Domni,In jurul anului 1914 bunicul meu Magdalina Nistor a emigrat in USA in Ohaio si Detroit.Dupa 17 ani s-a intors in Romania .Sunt bucuros daca in studiile D-voastra aveti ceva date care sa-mi foloseasca in editarea unei monografii a satului Crisan(Vaca)jud.Hunedoara. Cu deosebit respect,
Magdalina Nistor

@ Ioan Miclau
http://revistaiosifvulcan.wordpress.com | ioan@internode.on.net

Alese si fratesti ganduri din Australia ! Noul An-2008 sa VA aduca tuturor de la Centrul Roman-American
implinirea sperantelor DVs. iar Bunul Dumnezeu sa dea tuturor
Romanilor sanatate, iubire intre ei, cu totii impreuna iubire pentru
ROMANIA-Mama ! Doamne ajuta !

@ Ene Constantin – Rares
raresh_pampy@yahoo.com |

Caut familia Ciobanu care a emigrat in anul 1914 din satul Boian comuna Boian judetul Cernauti in sat a mai ramas un frate de-al celor emigrati pe nume Ciobanu Marian iar sora lor Ciobanu Maria a ramas in Romania.Ne-am bucura sa ne puteti ajuta sa ne cunoastem.e-mail raresh_pampy@yahoo.com

@ Penteleciuc Domnica
mvereha@yahoo.com

Unchiul meu a plecat in Canada ,se numea Penteleciuc Mihai si a trait in regiunea Ontario
asi vrea sa stiu daca pot lua legatura cu rudele mele,fiica sa sau nepoti ? Va multumesc