Alexandru Nemoianu: Despre „Intrigă“ şi Formă

De mulţi ani Părintele Cornel Todeasa tipăreşte, pe cheltuiala şi cu truda proprie, publicaţii cu număr de circulaţie redus.

Subiectele acestor publicaţii sunt felurite.

Părerile şi opinile exprimate sunt ale autorului şi sunt oameni care sunt în acord cu ele şi alţii care nu sunt. Oamenii sunt de tot felul şi au tot felul de păreri. Dar aici nu despre asta este vorba.

Ceea ce este cu totul remarcabil la aceste publicaţii este împrejurarea că în forma şi exprimare, ele sunt aidoma publicaţiilor româneşti din spaţiul ardealo-banatic de la sfârşitul veacului al XlX-lea şi începutul veacului XX. Mai mult. Limba folosită aparţine, în fondul ei principal, aceleiaşi rădăcini. Folosirea acelui limbi româneşti fermecătoare o credeam apusă şi iată că nu este. Iar această împrejurare mă face să cred următorul lucru.

Peste zece sau, hai să zic, două zeci de ani, când subiectele de „actualitate” abordate vor fi fost uitate de mult, iar „eroii” lor de mult vor fi uitate „oale şi ulcele,” ce va rămâne va fi frumuseţea literară a periodicelor pomenite. „Intriga,” căreia îi dăm cu toţii o atâta de disproporţionată impor­tanţă, se va dovedi că a fost doar un pretext ca vorba, cuvântul frumos, să se poată exprima, să se poată întrupa.

ALEXANDRU NEMOIANU


%d blogeri au apreciat asta: