Traian Lascu: „Arhiepiscopul Valerian D. Trifa“

O restituire

Prezentarea volumului antologic din scrierile lui Valerian D. Trifa, Arhiepiscop al românilor ortodocşi din Statele Unite (1951-1984), împreună cu cele câteva traduceri, aduc în actualitate personalitatea unui mare intelectual al Diasporei româneşti. Nefericita istorie a vieţii lui va mai fi, cu siguranţă, cercetată şi prezentată ca un argument în plus al dramei exilului politic. Dar opera sa arhierească a încă vie, un bun de care emigraţie din Statele Unite beneficiază cu respectul cuvenit amintirii omului şi Părintelui spiritual devotat cauzei naţionale.

Ce a Realizat?

„N-a rămas nimic în urma lui Valerian, şi tot ce-a făcut a fost rău.” Această afirmaţie şi acest gând al unuia din noii preoţi ai Episcopiei noastre au fost rostite la „Vatra” nu cu mult timp în urmă. Un părinte mai înţelept, nu băştinaş, auzind această remarcă, i-a replicat noului venit ca şi când acesta ar fi săvârşit un sacrilegiu: „Lasă-1 în pace pe Arhiepiscop, el îşi doarme somnul de veci.” A fost o admonestare mai degrabă blândă, faţă de absurditatea celor spuse.

E un fapt ironic că o astfel de afirmaţie a fost făcută pe pământul „Vetrei,” locul celor mai importante realizări ale Arhiepiscopului Valerian. Fără îndoială, noul preot abia sosit cunoaşte foarte puţine, dacă nu cumva nimic despre istoria Episcopului nostru, despre felul în care o proprietate cu modeste clădiri dărăpănate a fost transformată de Episcopul Valerian într-un centru administrativ invidiat de celelalte biserici ortodoxe, precum şi într-un centru de educaţie religioasă, loc de întâlnire şi odihnă pentru toţi românii ortodocşi din America.

Biserica „Sfânta Maria” şi Capela, spaţiile pentru cursurile de iniţiere teologică şi Câmpul de la „Vatra,” n-au căzut din cer, ele nu fost judicios gândite   şi   construite   chiar   de Episcopul Valerian cu sprijinul credincioşilor care au crezut în păstorul lor. în cimitirul de la „Vatra,” de asemenea o iniţiativă a Episcopului Valerian, se odihnesc sute de evlavioşi români de pe tot cuprinsul Statelor Unite.

Dar cele treisprezece noi biserici ridicate sub îndrumarea lui pe durata a treizeci şi trei de ani de arhiepiscopat? Efortul său de a muta parohiile ortodoxe româneşti din zonele în declin spre altele mai atrăgătoare a insuflat acestora o viaţă nouă. N-a cruţat nici o osteneală călătorind mii de kilometri spre a împărtăşi comitetelor locale din experienţa lui dobândită în construirea Câmpului de la „Vatra” şi a bisericilor din Episcopat. In acest sens a sfătuit şi a îndrumat, însă niciodată nu şi-a impus punctul de vedere. Reflecţii pe marginea acestui subiect se găsesc în articolul Construirea de biserici — cum ar trebui zidită o biserică modernă, din antologia scrierilor sale, recent apărută.

Dar despre programul de publicaţii, iniţiat de Episcopul Valerian, cel mai vast din Episcopatele ortodoxe de

mărimea sau chiar mai mari decât al nostru?

Liturghiere, cărţi de rugăciuni, cărţi pentru serviciile liturgice, toate publicate în folosul preoţilor noştri şi pentru educaţia religioasă a românilor ortodocşi, fără să mai amintim miile de articole scrise de Arhiepiscopul Valerian, în Solia şi în Calendarul „Solia”, pentru îndrumarea şi povăţuirea credincioşilor noştri.

Şi să nu uităm părinte „Heritage Center,” mare cât lumina zilei, pe pământul „Vetrei,” una din ultimele lui izbânzi pe care negreşit ai văzut-o şi pe care noi, urmaşi o onorăm cu numele lui.

Dată fiind afirmaţia preotului nou venit, creşte semnificaţia Casei memoriale a Arhiepiscopului Valerian, care va fi inaugurată în curând şi deschisă publicului la „Heritage Center.” Preotul, probabil, nu e singur în ignoranţa lui: el ar putea fi foarte bine proverbialul vârf al aisbergului, plecând de la faptul că mii de ortodocşi au emigrat, în ultimii douăzeci de ani, din România, ţinuţi de autorităţile române nu numai departe de ceea ce se întâmpla în lume, dar şi îndoctrinaţi de o propagandă făţarnică, precum în cazul acestui emigrant abia sosit.

înfăptuirile Arhiepiscopului Valerian, enumerate în acest articol, durează totuşi, numeroase altele urmând a fi prezentate în Casa memorială, drept mărturie a inegalabilei împliniri a unuia din cei mai prestigioşi îndrumători ai Bisericii Ortodoxe Române.

TRAIAN LASCU

Traducere de Aurel Sasu

(Reprodus din Information Bulletin, Jack’ son, Michigan U.S.A., iulie-august 1996)


%d blogeri au apreciat asta: