ESEU – Aurel Sasu: „Regele Iubirii“

În urma cu două mii de ani a avut loc o dramă pe Golgota, ce a zguduit cerul şi pământul. A fost răstignit Cel ce a venit să ne înveţe căile adevărului, ale fericirii pe pământ şi ale vieţii veşnice. L-au pălmuit. El spunea totdeauna adevărul, dar L-au numit mincinos. Iisus a făcut numai bine, vinedecându-1 pe bolnavi şi înviindu-l pe cei morţi, dar pentru toate acestea L-au bătut. A propovăduit adevărul şi dreptatea, dar l-au făcut cea mai mare nedreptate. Pentru că a fost bun şi blând. L-au bătut în cuie pe cruce între doi hoţi.
Şi a pătimit. A pătimit ca Om. Nu ca Dumnezeu. O săptămână întreagă a fost hărţuit şi schingiuit de cei învăţaţi, de farisei şi de norod.
Acest munte al pătimirilor a trebuit să-1 rabde pentru că ne-a iubit. Păcatele noastre nu puteau fi ispăşite decât prin pătimire. Jertfa Lui ne-a adus mântuirea; patimile Lui ne-au spălat din inimă întunericul şi putregaiul din suflet pe care de mii de ani le-a strâns omenirea prin necredinţă şi desfrâu.De ce a făcut El acestea? De ce S-a jertfit? Nu exista decât un răspuns: pentru că ne-a iubit. Ne-a iubit mult, şi a pătimit mult. La fel de mult ne iubeşte şi în ziua de azi. >>>>