ROMÂNII DE PE CONTINENTUL NORD-AMERICAN

Noiembrie 27, 2007 at 4:04 am

După cum se ştie, continentul nord-american are o istorie tânără. Primele aşezăminte ale coloniştilor europeni au început să se contureze la începutul sec. 17 într-o vastă regiune populată de aproximiativ 200 de triburi indiene cu variate fonduri culturale, lingvistice şi istorice. Primii colonişti au avut origine britanică, în special engleză, ceea ce va face ca America să adopte nu numai limba engleză dar chiar să împrmute sisteme de guvenare şi sociale engleze. Distanţa mare faţă de ţara-mamă a facut însă ca încet şi în timp, aceasta să ia un patent autohton, ca o formă modificată a culturii engleze.Dacă preponderenţa engleză a fost dominantă înainte şi după Revoluţia Americană din sec. 18, în sec. 19 apar valuri succesive de imigranţi din Vestul şi Nordul Europei, aşa-numita perioadă a vechei imigraţii.Un mare val de imigrare a apărut însă între sfârşitul sec. 19 şi Primul război mondial din 1914, aşa-zisa nouă imigraţie care a venit din Sudul şi Estul Europei. Din această imigraţie au făcut parte şi Românii.În Statele Unite ale Americii numărul lor se estimează acum la peste 1.100.000. Primii imigranţi au apărut la sfârşitul sec. 19 şi se poate spune că a fost vorba de o imigrare individuală. În majoritate erau negustori care au primit scrisori de la cunoscuţi şi prieteni stabiliţi în America. Unguri, şvabi, saşi sau evrei îi îndemnau să vină în America. Odată ajunşi acolo, ei la rândul lor vor scrie prietenilor din satele lor să vină în Lumea Nouă. Accastă reacţie în lanţ a continuat până la declanşarea Primului Război Mondial. Cea mai mare parte era formată din tineri ţărani cu educaţie puţină şi fără experienţă în meserii. Curând nevestele, copiii şi rudele au venit şi ei în Lumea Nouă astfel că până în 1914 comunitatea românească din America era de aproximativ 100.000 de imigranţi.

Cei mai mulţi Români din Transilvania s-au aşezat în zonele industriale din Nord-Estul şi centrul Statelor Unite, mai ales în Nordul statului Ohaio şi Vestul Pennsilvanyei (cum ar fi Cleveland, Youngstown, Akron, Canton, Massillon, Farrell, Alliance, Warren, Ellwood City şi Pittsburg).Românii din Banat au preferat Chicago, Philadelphia, St. Paul şi Detroit.Românii Macedoneni s-au aşezat majoritatea pe coasta de Est a Statelor Unite (New York City, Bridgeport, Woonsockct, Worcester, Southbridge, Pawtcket şi Providence) şi foarte puţini în St. Louis.Românii din Bucovina au imigrat majoritatea în Canada, iar unii în Detroit, Cleveland şi alte oraşe americane.Cei din Bihor, Maramureş şi Satul Mare au preferat Aurora (Illinois) ca şi Trenton şi Roebling (New Jersey). Singurul grup mai important din Vechiul Regat a luat fiinţă în New York City şi mai puţin în Indianopolis (majoritatea din Oltenia). Odată cu dezvoltarea industrei de automobile, mulţi Români din diverse părţi ale Americii s-au mutat la Detroit, care a devenit unul din marile centre cu populaţie de origine română.

 

În Canada primii imigranţi români au sosit în ultimile două decade ale secolului al 19-lea. La început au fost în număr mic, dar după 1900 el devine semnificativ. Putem aminti aici că în 1898 doi români, Iachim Yurko şi Elie Ravliuk din Boian, Bucovina au ales pământ la Nord-Est de Edmonton, construindu-şi gospodării. Până la începutul anului 1901 aici s-au stabilit mai mult de 100 familii, aşezământul luând numele de Boian.Din statisticile timpului referitoare la imigraţia română în Canada reiese că în anul 1914 numărul lor era de 8,031 iar în anul 1921 el ajunge la cifra de 29,056. În majoritate ei au venit din Bucovina dar în număr redus şi din Ţara Românească, Transilvania, Banat şi Dobrogea. Traversând Europa ei au ajuns în Hamburg, sau în alte porturi de unde s-au îmbarcat în nave maritime cu direcţia Halifax, St. John, Montreal sau New York. De aici ei s-au îndreptat spre preerii mai ales în Saskatchewan şi Alberta, unde pământul era ieftin şi pe alocuri se acorda chiar gratis.

Menţionăm că în acel timp, guvernul canadian sprijinea imigraţia, având ca document legislativ „Dominion of Canada Policy”. Urmare acestuia, fiecare imigrant primea 160 acres (1 acre are 4050 metri pătraţi), care înseamnă 65 hectare, pentru care plătea o taxă de 10 dolari. El avea obligaţia să îşi ridice o locuinţă şi să cultive o bună parte din pământ. După trei ani el devenea propietar definitv aşa-numitul „homesteader”. Cea mai mare parte, aproximativ 85 procente erau români ortodocşi iar în rest erau de la Biserica Unită, Lutherani şi Evrei, care cunoşteau oarecum limba şi tradiţiile româneşti şi se declarau români.

Spre deosebire de alţi emigranţi din Balcani, cum ar fi grecii, care nu au putut suporta starea de izolare rurală la ferme, în condiţii de ierni friguroase, românii s-au acomodat şi chiar au progresat.În această primă perioadă de timp s-au închegat comunităţi româneşti în Assiniboia, Canora, Dysart, Elm Spring, Flintoft, Kayville, MacNut şi Pierceland, Saskatchewan, şi Boian, Hairy Hill şi Hamlin, Alberta. Ungurii din Transilvania, care vorbeau şi româneşte, cunoscuţi ca Szecklers s-au stabilit în Cupar şi Punnichy, Saskatchewan. Societatea de Colonizare a Evreilor a fondat trei comunităţi de evrei români la Hirsch, Hofer şi Lipton, Saskatchewan. Ultima a durat de la 1901 până în anii 1970 şi avea în componenţă sinagoga, şcoala evreiască, cimitir şi o comunitate cooperativ-agricolă.

Comunităţile rurale în Saskatchewan şi Alberta au atins apogeul în primele două decade. În următorii 40 ani imigraţia din România a scăzut, iar migraţia către oraşe a crescut, factori care au erodat zonele rurale. Locuitorii din această parte a Canadei, cei mai mulţi dintre ei sunt la a treia şi a patra generaţie.În timp ce în prima parte a secolului 20 imigranţii români s-au stabilit în preerii, după al Doilea Război Mondial ei s-au îndreptat spre Ontario cu toate că şi în Montreal a fost creeată o remarcabilă comunitate.

Cei stabiliţi în preerii au fost în general locuitori de la sate, din România sau fostul Imperiu Austro-Ungar, cu multe influenţe feudale. Cei stabiliţi mai târziu în Quebec şi Ontario au avut cel puţin pregătire secundară, mulţi fiind cu studii superioare. Principalele comunităţi în Ontario sunt: Toronto, Windsor, Hamilton şi Kitchener.

După al II-lea război mondial imigranţii în Canada se împart în trei categorii: cei ai anilor ’48, Noi Veniţi înainte de 1989 şi Noi Veniţi după 1989.
Din prima categorie fac parte victimele de rãzboi care au venit din lagãrele de refugiaţi din Europa de Vest. O altă parte au părăsit ilegal România tot în această perioadă. În majoritate s-au stabilit în marile oraşe. Cu toate că majoritatea aveau cel puţin şcoala secundară, mulţi au trebuit să execute munci necalificate, datorită necunoaşterii bine a limbii Engleze, neasimilarea studiilor, sau diferite alte motive. O parte din ei, aproximativ 10 procente, cu profesiuni ca medici sau ingineri, după o perioadă de tranziţie, s-au încadrat în domeniul lor. Aproape toţi erau anticomunişti şi se opuneau guvernării României. S-au grupat în diferite societăţi şi au editat publicaţii, unele de >>>>

ALEXANDRU NEMOIANU

Entry filed under: documente si cercetari. Tags: .

ARHIVA DE FAPTE MARI ARHIVA DE FAPTE MARI – FONDATORUL : Arhiepiscopul VALERIAN TRIFA – o evocare de Alexandru Nemoianu


” INFORMATION BULLETIN ” o ” Romanian – American Heritage Center ” , Jackson , Michigan o Editor : Alexandru Nemoianu

” VATRA ”

____________________________ Adunarea Generala si bilant (1 Martie 2008 ) ____________________________ ____________________________
Revista STUDII ROMANO-AMERICANE reproduce in forma selectiva publicatia " INFORMATION BULLETIN " , fondata de Arhiepiscopul Valerian Trifa si care pana azi apare in editia " pe hartie " avand ca editor " Centrul de studii si documentare al romanilor-americani < Valerian D . Trifa >/ Romanian-American Heritage Center " , din Jackson - Michigan , SUA . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre editor si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** ________________________ Colaborari , mesaje si opinii >aici>>>> _________________________ __________________________

ENGLISH PAGES / PAGINI ROMANESTI

NUMERE ISTORICE DIN ” INFORMATION BULLETIN ”

__________________________

PAGINI DE ISTORIE RECENTA : CENTRUL DE STUDII ŞI DOCUMENTARE AL ROMÂNILOR-AMERICANI „VALERIAN. D. TRIFA. ROMANIAN-AMERICAN HERITAGE CENTER“

SALA DE CONFERINTE ________________________

În anii şaizeci şi şaptezeci ai veacului al XX-lea în cultura americană a intervenit o schimbare privind modul de înţelegere a căii prin care s-a alcătuit şi se alcătuieşte naţiunea americană.Conceptul „furnalului“ american (după care toţi cei veniţi în Lumea Nouă s-ar contopi într-o nouă entitate) a fost înlocuit cu o mult mai convingatoare şi înţeleaptă concepţie. Această concepţie afirmă că fiecare grup etnic şi-a adus şi îşi aduce contribuţia la a face America mai diversă, mai frumoasă şi mai puternică. >>>>>Alexandru Nemoianu

________________________

EDITOR – ” ROMANIAN-AMERICAN HERITAGE CENTER „

INFORMATION BULLETIN EDITORIAL COMMITTEE : Most Rev. Archbishop Nathaniel , Chairman * Alexandru Nemoianu, Editor * Members : Archdeacon David Oancea * Hieromonk Calinic Berger, PhD. * Contributors : Joanne Bock , Ph.D . , Gh . I . Florescu , Ph.D ., Rev . Dr . Remus Grama , Traian Lascu , Alexandra Roceric Ph .D . , Aurel Sasu, Ph . D . , Rev . Dr . Cornel Todeasa OFFICERS : Most Rev . Archbishop Nathaniel , Chairman * Archdeacon David Oancea , President * Hierodeacon Calinic Berger, Ph.D. Vice President * Rev. Dr. Remus Grama , Vice President * Larissa Nemoianu, Secretary * Alexandru Nemoianu , Treastirer MEMBERS : Petru Lupsor , Mary Lynn Pac-Urar ( Legal Advisor ) , Alexandru Nemoianu , Secretary Resident Hislorian TRUSTEES : Most Rev . Archbishop Nathaniel * Hierodeacon Calinic Berger, Rev. Dr. Remus Grama, V . Rev . Fr . Laurence Lazar , Petru Lupsor , Alexandru Nemoianu , Larissa Nemoianu , Archdeacon David Oancea , Mary Lynn Pac-Urar , Armand Scala ________________________ * Continutul articolelor si studiilor publicate In "Buletinul Informativ " (inclusiv in editia on-line) este expresia opiniilor autorilor acestora si nu a Comitetului Editorial sau a "Romanian - American Heritage Center " ________________________ ____________________________

REFERINŢE/click pe tema preferată

Noiembrie 2007
L M M M V S D
« Sep   Feb »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Cele mai noi articole

RSS Revista STUDII ROMANO-AMERICANE

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: