Nistor Onofreiciuc : ” Istoria romanilor din Lennard ”

ISTORIA ROMÂNILOR DIN LENNARD

(Reproducere din Calendarul Credinfa (The Faith), Romanian Orthodox Missionary Archdiocese of America, Archimandritul Bartolomeu V. Anania si George Alexe, Detroit, Michigan, 1977).

 

Primi emigranţi români ajunşi în Canada, sau fondatori al parohiei Sfântului Ilie Tesviteanul – care întâi au fost parohia Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. După vo 6 ani au schimbat la Calder, Saskatchewan, cu acelaş hram acolo biserică şi poporul erau înrudiţi.

În anul 1899, în luna Mai 6, după calendarul Iulian, 23 Aprilie, în ziua de Sfântul Gheorghe, români din comuna Voloca şi Molodia, judeţul Cernăuţi, Bucovina, Austria atunci, ajunseră în Station (gară) Salcots, Saskatchewan, Canada, următorii români:

Văduva Doamnica Paulencu, cu doi ficiori, loan şi Gheorghe. Nicolai Penteleciue, ginerele ei, căsătorit, cu 3 copii: Anghelina 6 ani, Calina 3 ani, Ilie 2 ani, sînt acuma în viaţă.

Alţi oameni, după cum urmează:

Grigori Struţi, Ilie Elia, Stefan Elia, Marcu Zelinscky, căsătorit, cu trei copii: (Onofrei, Doamnica, Justin. Marcu Zelinscky făcea rugăciuni în loc de preuot şi au botezat şi prunci, până au venit preuţi în Canada. Fiul lui Onufrei au fost profesor în şcoală pentru emigranţi. Vorbia 3 limbi de acasă: românia, ruteana şi germana, înainte de-a deveni profesor au luat Instruction in Regina, Saskatchewan.

Natalia Hulunga, sora lui Ilie Elia ce-au adormit în Domnul întăi dintre emigranţi în Mcnut, Saskatchewan.

Moşu Ion Axinte cu fiul lui, Procopie Axinte căsătorit cu 4 copii: loan, Simion, Midorina, Artimisa, Acuma trăiesc în Redona Beach, California.

Mihai Bordian cu familia, cu patru copii: Maria, Magdalina, Fevronia, Petru Bordian. Maria au devenit soţia lui loan Paulencu şi soarea lui Nistor Onufreiciuc. loan Paulencu şi Maria Bordian, căsătoriţi în 1900.

Aşa era atunci cu emigranţi din două sate româneşti, cam jumătate, din Salcots, i-au propit în Saskatchewan, vo jumătate i-au trimis la Edmonton, Alberta. După nume cunosc în Alberta familia Ropean dela Willingdon, i-am vizitat, am vorbit cu ei în 9 şi 10 Nov. 1963. La ceilalţi le-am uitat numele când me-au spus socrul meu loan Paulencu, peste 50 ani înapoi.

Iarna anului 1899 toţi au petrecut-o în Saskatchewan, atunci se chema North West Teritori, în bordei, săpat în pământ. Fiind anul secetos, au săpat 7 fântâni şi tot nu găseau apă, apoi s-au dus pe jos, după lucru, până la Russell, Manitoba era province atunci, şi au găsit şi lucru la tăiat lemne, şi apă şi bălţi, distanţa de vo 60 mile, dară înconjor mai mult.

Aşa că familia Doamnica Paulencu, cu ficiorii ei loan, Gheorghe şi ginerele ei Nicolai Penteleciue, s’a stabilit în Manitoba, care era atunci province. loan fiind cel mai în etate, au luat primul Homstead în Manitoba: S. West, 1/4 of Section 24-23-28. Nicolae Penteliciuc, cumnatul lui, au luat homstead: North West, 1/4 of Section 24-23-27; Gheorghe Paulencu: North Est, 1/4 of Section 24, Range 23, Tonship 27. loan Paulencu s’a căsătorit cu Maria Bordian, fata lui Mihai Bordian şi Nastasia, în anul 1900. Gheorghe Paulencu, căsătorit cu Efruzina Gaber, la anu 1906.

Tot din satul Voloca, la 1900, au emigrat următorii:

Vasile Onciulescu, cu familea, 3 copii: loan, Sanfira, George, loan Onufreiciuc nu-i familie cu Nistor Onufreiciuc rămaşi în Saskatchewan.

Ilie Burla, căsătorit, cu doi copii, o fată Agripina şi un ficior Nicolai, etatea nu o ştiu au rămas în Manitoba, şi şi-au luat homstead în S.E., 1/4 of 24-23-28, cu Paulencu şi Penteliciuc.

Nicolai Penteliciuc, căsătorit, cu 3 copii, două fete şi un ficior: Anghelina 6 ani, Galina 3 ani, Ilie 2 ani.

La anul 1900, alţi emigranţi au ajuns, tot din satul Voloca, Bucovina, Austria atunci:

Pentelei Gorda, căsătorit, cu 3 ficiori: Gheorghe, Mihai şi Floria, au luat homstead 2 mile la North.

Pădurile erau foarte mari, copaci rupţi de vânt, deabia puteau răsbate unul la altul. De multe ori trebuiau să se urce pe un copac să vadă de unde iese fum, până s-au făcut tăieturi în copaci şi cărare unul la altul.

loan Onufreiciuc cu familie, au rămas în Saschewan, cu 3 ficiori: Paul, Ilie şi Isidor, şi 2 fete, toţi morţi acuma.

Parohia Sfântul Ilie ieste pe Sec-tion 24-23-28.

În anul 1900, loan şi Gheorghe Paulencu, Nicolae Penteliciuc, s-au gândit de loc pentru închinare Ia Dumnezeu. Au tăiat un copac mare, plop, au făcut Sfânta Cruce, loc pentru închinare la Dumnezeu, sub cerul senin. Se grămădia 3 familie şi se rugau cum ştiau din gura părinţilor. Cărţi cu dânşi nu au adus. Cu Puţină şcoală era Gheorghe Paulencu şi sora lui Marina a lui Nicoli Penteliciuc. Pădurile erau foarte mari. După legea de atunci, trebuia ca fiecare ce-au luat homstead să-şi facă casă acolo. Până s-au făcut cărare unul la altul, de multe ori se suiau pe un copac să vadă unde-i casa celuilalt, unde iese fumul, până s-au făcut semne pe copaci şi cărările dela unul la altul.

Neştiind ei cum ieste măsura pământului în Canada, linia nu era tăiată, s-au înţeles între ei ca pe a cui farmă a fi, unde ei au redicat Sfânta Cruce, acela va da din farma lui 2 acre pământ pentru biserică, şi au picat pe margina farmei lui Ilie Burla şi loan Paulencu. Apoi când au venit enginerul (survei), loan Paulencu au dat 2 acre din a lui farmă, aşe parohia ieste pusă pe 4 acre pământ, câte 2 acre de donatori, aşa-i şi astăzi.

La anul 1902, s-au ales întâilea comitet, compus din următorii: D. Ilie Burla, preşedinte, fiind cel mai bătrân, Gheorghe Paulencu, secritari, loan Paulencu, ipitrop, hotărându-se să clădească loc de închinare, din bârne de plop, acoperită cu brazde de pământ şi fereşti mici cu 6 geamuri mici.

Între anii 1903-1904, la o distinţă de o milă şi jumătate, în West, un om, Petru Hacman, de oregiune ruteană rus, rupea prima brazdă de pământ cu doi boi. Ficiorul lui Plasiu, în vârstă de 14-16 ani, ducea boii de coarne, iar el ţinea plugul, când ieşind din tufe un urs (bear), boii s-au speriat şi plugul au trăiat pe băiat în jumătate. Plângea grozav, trândidu-se la pământ. A fost întăile îngropat la parohia Sfântului Ilie. Petru Hacman find jandarm în Europa, vorbea ruteană, ruseşte şi germană, s-au făcut preut în vorba rusească. Plată nu avea, cine ce-i da cu aceia era mulţămit. Cât a trăit, când era preut iei ne făcea liturghie. Mort la anul 1931 şi îngropat în acelaşi ţintirim unde fiul lui. După moartea fiului, trăia deosebit de familea lui, femeia era dusă prin Alberta cu copiii, undeva pe lângă Smoky Lake, aşa unul din ficiorii lui îmi spunea.

Al doilea morth, Grigorie Galber, la anul 1905. Au chemat oameni la clacă, să care bârne pentru mai bună casă să-şi facă. Când clăcaş ii duceau bârne, au picat una pe iei şi până în 2 oare au murit. Atunci nu era telefon, nu cale ferată, nu doctori ori automobil. Calul iera cel mai grabnik ajutori. Rari cine avea cai. Boii puţini.

Poşta întăi aice au fost numită P. Office Assipi până în 1914, apoi Lennard până în anul 1946.

În anul 1922-1923, au venit calea ferată. Numele acuma ieste Inglis Manitoba.

De la anul 1900-1903, au mai venit din Bucovina, Grigorie Gabur, primul pălămar (crâsnic), de lângă Cernăuţi. Molodia Iacob Iftodi, zis Vasile, Nicolai Ouchiuk, Mihai Hulunga, Teodor Keeper, Simion Bulbuc, Ştefan Flundur, Alecsa Gaber, loan Buleziuk, loan Babiii, loan Hudema, Petru Mintecu, cu familia din Voloca, Gheorghe Mosoroncean, Vasile Romaniuk, Nicolai Mintencu cu familea, Alecsa Lusarciuc, Meriniuk, Teodor Hulunga, Nistor Sodovei din Voloca, Gheorghe Elaşi din Moldova din Buda, Atanasă Holovaci, Mihai Hlopina, Dl. Vasile Burlacu din Moldova, Buda, sătean cu Gheorghe Ilaşi (t), Aliontie Bejenari, Gheorghe Burla, Gheorghe adus de Dl. Isidor Nevestiuc în 1914. Mare donator toţi cu semnul (f). Gheorghiţă Nistor Hulunga, Vasile Hulunga, Ilie Paulencu, Petru Ungurian, Nistor Onufreiciuc (autorul acestor rânduri), până la anul 1914, apoi n-au mai venit.

Vasile Toaderean, Dumitru Ungurian, loan Titian, Procopie şi Alecsa Holovaci, Nicolai Holovaci, Pentelei Holovaci, Procopie Guraliuc, Procopie Paulencu, Alecsa Penteleciuc, Atanasă şi Procopie Ceucă, de-am scăpat v-un nume, iertaţi-mă de slăbăciunile mele.

De la anul 1905-1906, bătrânul Ilie Elia tot scria la Mitropolia Moldovei-Sucevei, ca să trimeată preut pentru Canada românilor. La anul 1907 au ajuns, unde ieste în prezent parohia Sfântului Ilie Tesviteanul, în Lennard, atunci loan Paulencu au dat 2 acre de pământ pentru parohie, au ajuns întăile preot din Basarabia, Mihalovici, plătit de statul român, cu $30.00 lunar şi ce-a mai putea plăţi şi bietul popor. A sfinţit şi locul pentru întăilea biserică în Lennard, ce s-au terminat în 1908, acuma rămasă muzeu.

Preutului Mihalovici, căsătorit, le-au murit un copil. Mare supărare. L-au îngropat undeva nu ştiu. S-au întors în Patrie după v’o 18 luni. Au mers singur cu un cal şi Bgii (sic!) până la Calder Sasck şi Canora Saskatchewan, au ajutat şi cu bani cât au avut, era om vrednic şi serios. Mi-au spus un om din Canora că salul lui s-au obosit de drum greu primăvara şi de glod. Iei au deshămat calul şi au tras Bogii (sic!) singur, până au ajuns acasă. Calul diabia vinea în urmă.

Al doilea preot. loan Paulencu, Gheorghe Paulencu, Ilie Buria au pus bani şi au adus de Dosoftei Constantinescu, care a stat între Lennard, Calder, McNut, Canora, 5 ani.

Al treilea preot: Vasile Balfon. Năcazul cel mare era totdeauna că rutenii vreu graiul lor. Cum vinea preut şi nu putea predica graiul, nu erau mulţămiţi. Rutean Balfon şi Mihalovici vorbia amândouă, până în anul 1915.

După aceia, 1916, Teodosie Nica. Eu îl cunosc pe Teodosie Nica, l-am întâlnit în casa socrului.

Referitor la preotul întăi venit, Mihalovici, atunci nu erau poduri să poată trece două râuri (rivers) Sheel-River şi Assiniboia River. Drumurile nu erau ca acuma, pe linie, dela o casă până la alta se mergea cum se putea. Râul îl treceai unde găseai vad, când nu era apă multă. Cale ferată nu era de la Russell Manitoba, la McNut, Calder, Can ora, până la anul 1910. Până la 1905, localităţile sus numite se chemau District of Assiniboia, North West Territories. Până la anii 1918-1920, românii din Sheall-Val-ley se foloseau de parohia Sfântului Hie din Lennard Manitoba. Nu au avut biserică până la anul 1920.

Între anii 1914-1920 nu puteau veni preuţi din Europa. în Martie 1919, sfinţi Dr. Lazar German ca preot pe Dumitru Jastrimsccky. După 5 luni acelaşi Dr. au sfinţit de preut pe Mihail Baleca, român basarabean. Au servit la noi, cu familie. Rutenii nu iubeau a lui expresie rusiană.

10. Glicherie Popa, 1925.

11. Toedosie Taşchiuk, 2 ani, numai vorba ruteană.

13. Preut Martin Ionescu, haghiu, 1 an.

14. Preut Dumitru Fica, 1 an.

15. Preut Protosinghel Ghenadiu-Georgiu, 4 ani.

16. Dumitru Erina, 8 luni.

17. Gheorghe Popa, au servit în două rânduri, în total v-o 25 ani, la parohia Sfântului Ilie.

18. Arh. Martinian Ivanovici, 12 ani.

19. Preutul Petru Avraam, întrerupere 3 ani.

20. Vasile Cohan, după 42 ani de preuţie, au venit în Martie 1968, de Paş (unreadable) meu din şcoală nu-au servit vo 3 luni, cunoscându-să cu sătenii lui.

21. Preutul Turcanie, i-am uitat numele, Constantin.

Preuţi care ne-au vizitat între timp parohia Sfântul Ilie şi au servit câte o liturghie, urmează:

Eughiene Ungurianu, cerând informaţiune ca să facă de preut sfinţit de episcopu rus în Winnipeg Manitoba pe Vasile Cohan, înainte de ase întoarce în Patria sa.

Dr. Lazăr German, Iordache Onchescu, Simion Ivanof, Teofil Macsin, Daniel Macsin, Vergii Pârvănescu, Pantilimon Stanciu, Ninson Klysh.

Preut în servici: Păr. John Fleser, acuma: 1974.

Vizitaţi: Episcopul fie iertat, P.S.S. Policarp Moruşea, Iunie 6th 1936. Mare bucurie ne-au făcut întâile român episcop. Au sfinţit biserica, au depus sfintele moaşte, aducând binecuvântările Mitropolitului Bucovinei şi Pământ. Antimisul dela iei şi acuma ieste pe Sfânta Masă, asemenea şi în parohia Naşteria Sfântului loan Botezătorul din Sheall-Valley.

La 16 Septembrie 1956, P.S. Episcopul Andrei au vizitat Lennard şi Sheall-Valley, Manitoba şi au servit, la care au luat parte mult popor. Calendaru Credinţa din acelaşi an adevereşte cât timp parohia şi şcoala nu aveau casă pentru preut, casa lui loan Paulencu i-au primit gratis de preuţi. Profesorul şcoalei la sora lui Marina Penteliuc. Alăturat poza lor: nu-s în viaţă.

Scoală în district s-au clădit la anul 1912. Profesor Onofrei Zelinscky, venit cu întăilea emigranţi în 1899. Plata $60.00 pe lună. Vorbea româneşte, ruseşte şi germană. Copiii era de 3 naţiuni, fiecare ştia numai graiul mamei lui dintăi, dară ordinul trebuia să înveţe limba engleză, dară dela cine?

Istoria am cules-o dela socrul meu loan Paulencu, până am ajuns eu în Canada.

 

NISTOR ONUFREICIUC ( Inglis , Manitoba )

_________________________________________________

ACEASTA PUBLICATIE ESTE CREATA PRIN COLABORAREA DINTRE ROMANIAN-AMERICAN HERITAGE CENTER ,SUA SI ARP-ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , DE LA BUCURESTI ,  SI CONSTITUIE EDITIA ON-LINE A „BULETINULUI INFORMATIV” EDITAT DE R.A.H.C.

EDITOR : ALEXANDRU NEMOIANU

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


%d blogeri au apreciat asta: