Liliana Pop: „O Antologie a Inimii“

Avem în antologia lui Valerian D. Trifa (Dearly Beloved …) o revelaţie a vieţii spirituale a românilor în exil. Antologia Arhiepiscopului este formată din articole publicate de-a lungul a trei decenii (1952-1980) în publicaţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române din America, Solia.

Aria preocupărilor Arhiepiscopului este extrem de vastă, cuprinzând probleme de ordin teologic, pastoral şi educaţional. Articolele sale merg de la explicarea textelor Sfintelor Evanghelii, a istoriei Bisericii Ortodoxe, până la analiza unor situaţii din domeniul politicului în viaţa americană, a psihologiei americane, neuitând niciodată ţara de origine şi suprimarea fizică sau spirituală a românilor din România comunistă.

Scrierile sale încearcă mereu să echilibreze patriotismul ardeleanului, dorinţa arzătoare de păstrare a valorilor etnice şi istorice româneşti, cu dorinţa lucidă de integrare în societatea americană. Mesajul articolelor sale este unul de păstrare a valorilor etnice şi spirituale în cadrul integrării în Lumea Nouă.

Descoperim un dialectician în analiza stării spirituale a omenirii contemporane, un păstor sever în articolele referitoare la viaţa românilor din America, un administrator îngrijorat în articolele despre aspectele materiale ale parohiei sale şi un talent liric în predicile pascale.

Valerian Trifa impresionează prin ideea unei Biserici Ortodoxe americane unite, transetnice.

Spiritul practic al Arhiepiscopului îndeamnă enoriaşii la o selecţie a valorilor pozitive ale societăţii americane. Arhiepiscopul îşi dă seama de forţa covârşitoare a ideii de libertate în America, o recunoaşte ca valoare primordială a Lumii Noi, comparând-o dureros cu lipsa de libertate din spatele Cortinei de Fier. Prin interogaţie dialectică îşi dă seama că această libertate poate duce şi la exces, la o complacere în lenevire spirituală, la lipsa unei discipline. îl descoperim pe Valerian Trifa „contemporanul nostru” în îngrijorarea faţă de modelul negativ de violenţă şi sexualitate excesivă a folosit de mass-media Americii în numele aceleaşi libertăţi.

Cealaltă mare valoare a democraţiei americane, egalitatea, este şi ea văzută ca o reflectare a aceluiaşi model creştin unde bogatul şi săracul se prezintă cu şanse egale în faţa judecăţii.

Ardeleanul cu rădăcini în satul său ancestral, exilat într-o lume caracterizată prin mobilitate, simte nevoia unei permanenţe, simte nevoia

unui habitat stabil. îndemnul său adresat noilor veniţi în America atrage atenţia asupra nevoii de a trăi transmutarea ca pe ultimul popas lumesc: „trebuie … să-ţi dai seama de la bun început că de acum înainte vei trăi în această lume nouă,” îi spune el noului preot venit să slujească în America.

Preocuparea pentru trăirea vieţii în America sub semnul permanenţei şi a stabilităţii, dar nu în lipsa valorilor spirituale aduse de dincolo de ocean, se reflectă şi în insistenţa cu care revine la educaţia tinerilor şi a copiilor, la nevoia exemplului personal în viaţa acestora. Se pare că aici este amărăciunea sa cea mai mare: e greu să fie păstrate valorile spirituale româneşti, dacă nu se păstrează limba română. Valerian Trifa vorbeşte cu convingere şi convingător despre folosul şcolilor parohiale, al taberelor de vară pentru tineret, al citirii scrierilor creştine.

Unul dintre cele mai mari merite ale articolelor din Solia constă în înţelegerea lucidă a faptului că s-a creat o îndepărtate faţă de Biserică şi că aceasta poate fi micşorată printr-o explicare a semnificaţiei practicilor (rugăciunea, Sfânta Liturghie) şi a istoriei Bisericii (viaţa lui Iisus, apostolii, primii mucenici, creştinizarea timpurie a teritoriului românesc), a unor „taine” (botezul, spovedania, împărtăşania) ce nu pot şi nu trebuie asumate ca automatisme. Povestind viaţa apostolilor şi a primilor mucenici, Valerian Trifa cere în aparenţă puţin de la enoriaşii săi, dar severul conducător spiritual ştie că pentru a putea promite turmei sale fericirea veşnică trebuie să îi pretindă o viaţă trăită în permanenţă sub semnul dragostei de Dumnezeu. Respinge o împăcare facilă cu Biserica, prin filantropie sau frecventare ocazională şi neînţeleasă a sfântului lăcaş.

Preotul român ajuns şeful Bisericii Ortodoxe în America continuă în spiritul intransigenţei morale atunci când, dându-şi seama că Biserica mamă face concesii bolşevismului instalat în ţara de origine, rupe legăturile cu aceasta. Prin gestul său îşi asumă păstrarea şi continuarea conştientă a tradiţiei şi a valorilor ortodoxe pe tărâm străin.

Vorbind despre „Sputnik,” în articolul De ce ne-au bătut ruşii?, înalta faţă bisericească face o comparaţie între superioritatea clară a valorilor şi a modului de viaţă american faţă de cel societiv, dar găseşte explicaţia „eşecului” tehnic american în două motive: orgoliul celui care se crede superior în toate şi, totodată, lipsa de respect faţă de cei a căror menire nu este să producă bani mulţi şi repede.

Toate relele cu bântuie lumea contemporană, fie ea „Lumea Nouă,” fie lumea comunistă sunt, aşadar, interpretate ca urmări ale abandonării valorilor creştine: smerenia şi iubirea. Aceste valori sunt minunat exemplificate în slujbele pascale ţinute de-a lungul anilor, pastorale ce explică nuanţat şi în chiar spiritul acestor valori miracolul creştin al învierii.

întotdeauna, indiferent de subiect, găsim în scrisorile sale, mărturisită sau nu. dorinţa de a-şi ajuta cititorii să înţeleagă viaţa şi să îmbrăţişeze trăirea spirituală. Portretul ce se conturează la sfârşitul lecturii acestei antologii este acela al unui om ce şi-a modelat viaţa pe modelul christic, modelul învăţătorului prin excelenţă.

Potrivit mărturiei lui Traian Lascu, din Cuvântul introductiv, Valerian Trifa este ultimul preot român din America ce îşi publică scrierile în limba română. O face, spune editorul, în limba vorbita în Transilvania la sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea. Alături de bucuria regăsirii acestor texte peste ani, nu putem să nu trăim nostalgia că această întâlnire se petrece prin intermediul traducerii din limba engleză, desigur, într-o limbă mult mai puţin pitorească.

LILIANA POP


%d blogeri au apreciat asta: