STUDII ROMÂNO-AMERICANE

CENTRUL DE STUDII ŞI DOCUMENTARE AL ROMÂNILOR-AMERICANI „VALERIAN. D. TRIFA. ROMANIAN-AMERICAN HERITAGE CENTER”

În anii şaizeci şi şaptezeci ai veacului al XX-lea în cultura americană a intervenit o schimbare privind modul de înţelegere a căii prin care s-a alcătuit şi se alcătuieşte naţiunea americană.

Conceptul „furnalului” american (după care toţi cei veniţi în Lumea Nouă s-ar contopi într-o nouă entitate) a fost înlocuit cu o mult mai convingatoare şi înţeleaptă concepţie. Această concepţie afirmă că fiecare grup etnic şi-a adus şi îşi aduce contribuţia la a face America mai diversă, mai frumoasă şi mai puternică. În acelaţi timp această concepţie, a unui multiculturalism luminat, afirmă cu putere că în egală măsură fiecare grup etnic se transformă pe sine, se „americanizează” şi astfel, motto-ul Marelui Sigiliu al Statelor Unite, „e pluribus unnum”, se împlineşte deplin. Unitatea trebuie căutată şi este aflată în diversitate.

În aceste condiţii a fost meritul Arhiepiscopului Valerian, Ierarhul şi Întâiul Stătător al „Episcopiei Ortodoxe Române din America” cu sediul la „Vatra”, Jackson, Michigan, de a fi înţeles că Românii-Americani sunt o astfel de componentă care a făcut şi face Lumea Nouă mai diversă, mai bogată, mai frumoasă şi mai puternică. Acest Ierarh a fost cel care a înţeles că o contribuţie istorică trebuie documentată şi astfel a conceput ideea unui „Centru de Studii şi Documentare al Românilor-Americani”.

În 1975 acest concept a devenit faptă şi în câţiva ani, cu ajutorul financiar şi moral al „Episcopiei Române Ortodoxe din America”, în principal, dar şi al altor societăţi şi organizaţii româno-americane şi a unor oameni buni şi generoşi, o clădire modernă a fost ridicată pe pământul „Vetrei Româneşti” din Jackson, Michigan.

În câţiva ani o impresionantă colecţie documentară a fost alcătuită şi catalogată ştiinţific şi prin angajarea unui istoric profesionist şi bilingv, Alexandru Nemoianu, „Centrul” şi-a început buna lucrare.

Anii de început au fost nespus de grei, mai ales din cauza limitărilor financiare. În aceşti ani, cu abnegaţie şi voinţă, „Centrul” a supravieţuit şi şi-a împlinit misiunea prin truda lui Traian Lascu al cărui nume este între ctitorii „Centrului”.Mai apoi „Centrul” a ieşit din criza financiară ce îi ameninţa direct existenţa prin dărnicia câtorva oameni cu credenţiale morale absolut unice: Maria McWilliams, Silvya Baia, Arhiepiscopul Valerian, Rucsanda Sârbu de Bota şi Stelian Stănicel şi darul modest şi esenţial al multor, foarte multor Români-Americani.

Lui Traian Lascu i-au stat în ajutor oameni buni care fiecare a contribuit, după puterea lui, la mersul înainte al „Centrului”: Petru şi Silvya Lupşor, Augustin Vincent, John N. Santeiu Jr., Eugene S. Raica şi încă mulţi alţii.Un rol special a avut Arhiepiscopul Nathaniel Popp, urmaşul lui Valerian, în păstrarea unei atmosfere de decenţă, bunăcuviinţă, spirit ştiinţific şi înţelegere la „Centru”.În aceşti ani s-a alcătuit şi principalul scop al „Centrului”, acela de a documenta şi promova >>>>

ALEXANDRU NEMOIANU